Un sterilizator UV foloseste lumina ultravioleta care, in spectrul electromagnetic, se gaseste intre lumina vizibila si razele X, si poate fi descrisa ca fiind radiatie invizibila. Pentru a distruge microorganismele, razele UV trebuie sa loveasca in mod direct celulele. Energia UV intra in membrana exterioara a celulei, trece prin corpul acesteia si ii distruge ADN-ul, prevenind astfel reproducerea. Tratamentul cu un sterilizator UV nu schimba structura chimica a apei, si nu adauga nimic in afara de energie. Microorganismele sterilizate nu sunt indepartate din apa. Acest procedeu de sterilizare nu elimina substantele organice, anorganice sau particulele dizolvate din apa.
Sterilizatoare UV pentru tratarea apei
Lampile speciale cu vapori de mercur la presiune scazuta produc radiatii UV de 254 nm, lungimea de unda optima pentru dezinfectare. Lampa UV nu intra niciodata in contact cu apa; fie este montata intr-un manson de sticla de cuart in interiorul camerei cu apa, fie este montata in exteriorul tuburilor transparente de teflon prin care curge apa. Unele sisteme de sterilizare pentru apa ultrapura folosesc raze UV de 185 nm pentru a reduce carbonul organic.
Variabile importante pentru o sterilizare UV de succes
Cu toate ca distrugerea microorganismelor la o rata de 100% nu poate fi garantata, este posibil sa ajungi la reducerea acestora cu 99,9% cu diferite aplicatii si o ingrijire corespunzatoare. Pentru ca un sterilizator UV sa dezinfecteze apa cu succes, urmatoarele variabile trebuie luate in considerare:
Calitatea apei: Anumiti contaminanti din apa pot reduce transmiterea luminii UV in apa, lucru ce duce la reducerea dozei de UV ce ajunge la bacterii. Printre contaminantii ce absorb lumina UV se numara turbiditatea, fierul, acidul humic si acidul fulvic, compusi comuni in izvoarele de apa. Particulele dizolvate reprezinta o problema deoarece microorganismele acoperite de aceste particule sunt protejate de lumina UV si pot trece prin sterilizator fara a fi afectate. Sterilizatorul UV este cel mai eficient pentru tratarea apei purificate prin osmoza sau a apei distilate.
Debitul de apa: Toate sterilizatoarele UV au o capacitate maxima a debitului si, unele, au chiar si un debit minim necesat pentru functionare. Daca acesta este prea ridicat, apa care trece nu va fi expusa indeajuns luminii UV. Daca este un debit scazut, se poate acumula caldura, ducand la deteriorarea lampei UV. De exemplu, debitul de apa pentru un sistem de apa potabila pentru animale este scazut si intermitent, de aceea un sterilizator UV cu cerinte minime de flux nu trebuie sa fie plasat pe o linie de alimentare cu apa dintr-un sistem non-recirculant. Sterilizatoarele UV sunt cel mai des folosite pentru sistemele cu flux constant.
Limitele tratarii apei cu sterilizatoare UV
In conditii ideale, un sterilizator UV poate reduce cu mai mult de 99% bacteriile din apa. Chiar si cu acesta performanta, sterilizarea cu UV are cateva limitari:
Sterilizare “fixa” – sterilizatoarele UV distrug bacteriile intr-un anumit punct al sistemului de alimentare cu apa si nu ofera un efect bactericid rezidual in aval. In cazul in care chiar si o singura bacterie trece netratata prin filtru (distrugerea 100% a bacteriilor nu poate fi garantata), nu exista nicio piedica pentru ca aceasta sa se ataseze de conducte si sa se dezvolte.
Celulele nu sunt indepartate – celulele bacteriilor nu sunt eliminate si sunt transformate in pirogeni. Microorganismele distruse si ceilalti contaminanti din apa sunt o sursa de hrana pentru orice bacterie ce s-a dezvoltat pe conducte.
Datorita acestor limitari, conductele sistemului de alimentare cu apa tratata de lumina UV trebuie dezinfectate periodic cu solutii chimice. Un sterilizator UV este un intrument ce poate fi folosit pentru a controla bacteriile dintr-un sistem recirculator, asta daca este operat si mentinut cu grija, insa nu este o solutie magica ce poate fi instalata si uitata, ca apoi sa te astepti sa bei apa purificata pentru totdeauna.